Cadoul perfect pentru o mama | Ilisio.ro

De-a lungul timpului moda a evoluat foarte mult,  in special in randul bijuteriilor. Insa, ceva a ramas neschimbat. Ceva ce a ramas neschimbat si nu s-a demodat vreodata au fost acei cercei lungi care dadeau o nota feminina si autentica oricui i-ar fi purtat.

 

Inca tin minte si acum, prin decembrie asa, era ziua mamei. Si eram atat de nedumerit in legatura cu cadoul ei. Nu stiam ce sa ii iau. Daca i-ar placea, insa am cerut ajutorul unei prietene.

Am umblat prin toate magazinele din orasul meu mic si nu am gasit nimic. Nimic atat de special incat sa merite sa fie al mamei. Nimic atat de special incat sa o faca pe ea sa se simta speciala. Se simta iubita si unica. Unica la fel ca o bijuterie.

 

In acel moment, cand acel gand mi-a cutreierat mintea, aveam in sfarsit o vaga idee in legatura cu cadoul mamei. Urma sa ii cumpar o bijuterie. Dar ce bijuterie oare ar fi fost potrivita sa stea pe raftul mamei?

 

Atunci am inceput sa caut pe la fiecare bijuterie din oras ceva atragator. Ceva pe stilul ei. Ceva ce nu s-ar fi demodat in cateva luni. Insa nu am avut succes. Nu m-a atras nimic.

Am stiut atunci ca nu am nicio sansa sa ii gasesc ceva la noi in oras si am inceput cautarile online. Atatea site-uri, atatea bijuterii si totusi nu stiam ce sa ii iau. Voiam sa fie ceva special intrucat implinea 50 de ani. Schimba prefixul. Si dintr-o data, dand scroll pe un website, i-am gasit… Acea pereche perfecta de cercei lungi. Insa nu erau doar niste cercei simpli, erau de fapt bijuterii copacul vietii, ce reprezentau puritatea si nemurirea. Traiul vesnic in univers.

 

Reprezentau totul pentru mine in acel moment, intrucat imediat cum i-am vazut am simtit ca acestia erau nestemata pe care o cautam. I-am adaugat repede in cos ca sa nu mi i-a nimeni si i-am comandat.

 

Cand a venit ziua ei, i-am oferit cadoul intr-o cutiuta rosie cu putin auriu. Mama a deschis-o in acel moment si a ramas blocata. Se uita cu atata admiratie la acei cercei lungi pe care i-am oferit… M-a luat in brate si mi-a multumit cu lacrimi in ochi, spunandu-mi ca dintotdeauna si-a dorit bijuterii copacul vietii.

 

Presupun ca putem spune ca a fost mana destinului. Ca am trecut prin atatea tocmai ca ea sa aiba parte de cadoul perfect si sa primeasca ceea ce si-a dorit dintotdeauna. Si nu regret nimic. Mi-am facut mama fericita oferindu-i un cadoul pe care il va pretui pentru totdeauna, iar asta e ceea ce conteaza pentru mine – sa imi vad mama implinita.